Cronici Bar DEJA FU. Bd. Ferdinand 53-55
Sambata am fost la concertul Alexandrinei Hristov intr-un loc frumos si perfect simplu. Cu tablourile ei atarnate pe pereti: mireasa si frica, locul parea sa fie la fel de incarcat de oameni asa cum era de fum. Cu ochelari cu rama groasa si neagra, cu buzele la fel de dulci ca versurile ei, cu sunetul de pian si versurile ei de leagan ne-a cantat si-ncatat pentru o ora. Ascultand “de cand ai plecat”, cu ochii spre fereastra pe care scria parca dinadins “deja fu. perfect simplu” ma gandeam la un timp trecut. Ca si perfectul simplu. E un timp pe care-l invatam si nu ne foloseste. E acolo, asa incomod si perfect simplu. Deja fu…
Sambata am fost la concertul Alexandrinei Hristov intr-un loc frumos si perfect simplu. Cu tablourile ei atarnate pe pereti: mireasa si frica, locul parea sa fie la fel de incarcat de oameni asa cum era de fum. Cu ochelari cu rama groasa si neagra, cu buzele la fel de dulci ca versurile ei, cu sunetul de pian si versurile ei de leagan ne-a cantat si-ncatat pentru o ora. Ascultand “de cand ai plecat”, cu ochii spre fereastra pe care scria parca dinadins “deja fu. perfect simplu” ma gandeam la un timp trecut. Ca si perfectul simplu. E un timp pe care-l invatam si nu ne foloseste. E acolo, asa incomod si perfect simplu. Deja fu…